“Social Media” transforma relatiile dintre oameni, prin fragmentarea sau inlocuirea comunicarii dintre acestia. Acest termen umbrela, inglobeaza multe tipuri de platforme online, precum retele sociale (precum Facebook, Twitter, Instagram, LinkedIn etc), blog-uri (WordPress, Blogger etc), relete multimedia (Youtube, Vimeo etc), platforme de geolocalizare (spre ex Foursquare), etc.

Astfel, relatiile create prin intermediul “Social Media” fac parte dintr-o categorie aparte, ce se supune altor reguli sociale. Sentimentul de apartenenta la grup devine vulnerabil, supus unei schimbari permanente. Apare validarea sociala, ca norma – nevoia de a primi un raspuns pozitiv in legatura cu propria persoana sau cu creatiile personale, de orice tip. De asemenea, sunt create noi concepte, precum “FOMO” (“Fear Of Missing Out”) sau teama de a nu rata ceva din experienta online. Pe de alta parte, utilizarea retelelor sociale online poate avea si un scop educational, cum este si cazul in momentul de fata, din pricina pandemiei COVID-19. Cu toate acestea, majoritatea activitatilor online, nu fac parte din sfera educativa. Fara a avea pretentia de a crea o lista exhaustiva a noilor reguli sociale, este lesne de inteles faptul ca “Social Media” creeaza un mediu foarte diferit pentru comunicare.

Beneficiile comunicarii online sunt multiple – crearea de noi abilitati, creativitatea, socializarea, gasirea unui loc de munca, noi oportunitati de invatare etc. Cu toate acestea, reversul medaliei vine din lipsa granitelor de comunicare (in dauna unei interactiuni fata in fata), scaderea capacitatii de ascultare, retragerea emotionala, anxietate, depresie, adictie tehnologica etc.

Comportamentul adictiv, in sfera “social media” se poate manifesta prin incapacitatea de a controla consumul, simptome de sevraj (precum anxietate, depresie, agitatie, iritabilitate crescuta) atunci cand nu se conecteaza la reteaua respectiva, interferenta substantiala cu activitatea fizica zilnica si pierderea placerii pentru alte activitati (considerate placute in trecut).

Ceea ce putem afirma in prezent, este faptul ca pandemia COVID-19 influenteaza comportamentul online, in sfera “social media”. In special tinerii sau adolescentii, petrec mai mult timp conectati online, drept urmare a izolarii fizice cauzate de pandemie. Cu toate acestea,  valenta acestei legaturi ramane un subiect important de discutie. Conduce acest tip de comportament catre cresterea adictiei sau reprezinta un mecanism de coping – o modalitate prin care facem fata situatiei?

Relatia dintre pandemie si “social media” are si un impact direct, prin prisma stirilor false ce se pot raspandi la fel de rapid ca un incendiu intr-o padure uscata. Algoritmii din spatele aplicatiilor stau la baza acestei raspandiri, neavand o modalitate de control etic al informatiei (decat prea tarziu, atunci cand informatia deja a ajuns la foarte multi utilizatori).

Asadar, in momentul de fata, nu putem avea o imagine completa in legatura cu impactul pandemiei asupra consumului de “social media”. Insa, limitarile actuale, reprezinta o realitate ce se desfasoara fara a avea un control direct asupra acesteia. Aceste limite, necesita un efort de adaptare cu care nu ne-am mai intalnit. La nivel individual, studiile stiintifice (in genere) nu au capacitatea de a ne spune daca vom dezvolta sindrom de stres post-traumatic in urma infectarii cu SARS-COV-2 sau daca vom deveni dependenti de retele sociale, alcool sau droguri. Acestea ajuta la nivel global, cu scopul identificarii unor directii spre care va fi nevoie sa ne indreptam atentia.

Timpul petrecut online a crescut si lucrul acesta se va mentine si in perioada urmatoare. A incerca sa negam acest fapt, ar insemna sa negam si efectele benefice. Nu reducerea directa a timpului online ar trebui sa fie scopul, ci felul in care acesta este alocat. Nu este realist sa ne imaginam ca timpul petrecut pe Facebook sau Youtube poate fi redus semnificativ, in special in randul adolescentilor sau tinerilor. Totusi, modul in care sunt utilizate toate platformele online reprezinta o directie spre care merita sa ne aplecam. Spre exemplu, Youtube poate reprezenta o modalitate de educare, in beneficiul utilizatorului. In marea imensa de informatii, capacitatea de a discerne graul de neghina este cheia catre succes. Termenul umbrela, gandire critica, poate fi un inceput in atingerea acestui tel. Nu reprezinta solutia, universal valabila, dar reprezinta un pas important. Atat profesorii ce tin cursuri online, cat si educatorii din “social media”, dar si psihoterapeutii ar putea ingloba in practica lor modalitati prin care gandirea critica poate fi incurajata.

Capacitatea de a face fata unei situatii este esenta fiintelor vii, inclusiv a noastra. Rezilienta nu este placuta, are scop adaptativ. Cu toate acestea, indiferent de partea in care va inclina balanta (adictie vs rezilienta) la finalul pandemiei, e nevoie sa stim ca toti suntem rezilienti. Pusi in fata unei situatii exceptionale, ii vom face fata.

 

Referinta:

Gómez-Galán, J.; Martínez-López, J.Á.; Lázaro-Pérez, C.; Sarasola Sánchez-Serrano, J.L. Social Networks Consumption and Addiction in College Students during the COVID-19 Pandemic: Educational Approach to Responsible Use. Sustainability 2020, 12, 7737

Moreno, Carmen et al., How mental health care should change as a consequence of the COVID-19 pandemic The Lancet Psychiatry, Volume 7, Issue 9, 813 – 824