Copiii cu autism pot prezenta o gamă de  comportamente rigide și idiosincratice, întârzieri sau afectări ale jocului simbolic, ale creativității și imaginației, însă utilizarea unei intervenții structurate și repetitive poate îmbunătăți aceste abilități. Autiștii efectueaza mișcări ciudate ale mâinilor și strambaturi pentru a avea sentimentul de control, siguranță și poate chiar plăcere. Alții manifestă referințe hipnotice pentru lanțuri, lumini, lifturi, vitezometre etc. Jocul este marcat de caracterul repetitiv, copilul utilizând în joc obiecte puțin complicate (sfoara, nisipul, apa, hartia, butoanele). De asemenea, aceștia evită jocul colectiv. Interesele copiilor cu autism sunt în mare parte restrictive și repetitive. Comportamentele stereotipe au o anumita funcție și constituie reacții la stilul lor cognitiv,  fiind previzibile și provocându-le un sentiment de euforie. Persoanele cu autism doresc sa si creeze sentimente de siguranta si previzibilitate, sa scape din situatiile dificile si sa se protejeze, sa goneasca anxietatea, sa se autostimuleze si sa si acorde recompense.

Ultimele studii au descoperit că intoleranța incertitudinii este un mecanism important în dezvoltarea și menținerea anxietății la copiii mici cu autism. Autiști sunt lesne surescitați atunci cand au de-a face cu stimuli noi și imprevizibili, aceștia regăsindu-se în mod evident cel mai mult în comportamentul social prin excelență schimbător. O mare parte din comportamentele repetitive legate de obiecte poate fi interpretată ca o încercare de alungare a anxietății. Multe fixații ale copiilor cu autism au de-a face cu nevoia lor de a-și proteja sistemul nervos hiperactiv de surescitare prin concentrarea asupra obiectului fixației, alte forme de stimulare cărora nu le pot face față fiind blocate.

Stereotipiile  pot constitui recompense pentru care copiii cu TSA nici nu au nevoie de sprijinul nostru. Ei au nevoie de aceste stereotipii însă totodată acestea interferează cu procesul de învățare. Următoarele idei pot fi încluse într-un program educativ:

  1. Prevenire: încercați să înțelegeți factorii care declanșează comportamentele nedorite, diminuați-i sau evitați-i pe cât posibil;
  2. Creșteți nr. succeselor printr-o educație adaptată;
  3. Întrebuințați comportamentul stereotip drept recompensă;
  4. Introduceți previzibilitate în ordinea și durata activităților zilnice cu ajutorul schemelor individualizate;
  5. Elaborati programe individualizate în ceea ce privește toate competențele-cheie: comunicare, abilități de recreere, de lucru, competențe sociale, autonomie;
  6. Vizualizati suficient conținutul sarcinilor, în mod individualizat;
  7. Uneori, o anumita rutina se poate sparge prin simpla schimbare a mediului ( efectul lunii de miere);
  8. Odata ce copilul dispunde de suficienta previzibilitate construită cu ajutorul schemelor, efectuati destul de repede modificăr în acele scheme, pentru ca el să poată acumula suficientă experiență cu noua schemă;
  9. Incheiati compromisuri: puteti permite anumite lucruri, însă cu anumite condiții. În acest fel activitatea stereotipă poate fi înlocuită cu o altă activitate care, în mare, satisface aceeași nevoie.
  10. Distrageți atenția copilului: încetați activitatea și ajutați-l, prin vizualizare, să treacă imediat la activitatea urmatoare;
  11. Atunci cand exista o rutina fixa: masa de seara, programul la tv, spalatul mainilor, ascultatul muzicii, schimbați prima etapă pentru a disipa întreaga schemă.
  12. Anumite interese stereotipe pot fi folosite in mod constructiv, ba chiar dezvoltate in scopuri profesionale, pentru mai tarziu.

Bibliografie:

Keen, D., Adams, D., Simpson, K., Houting, J., Roberts, J. (2017). Anxiety-related symptomatology in young children on the autism spectrum. Autism, 1-9.

Peeters, T. (2016), Autismul. Teorie si interventie terapeutica. Iasi: Polirom.

Sherratt, D. (2002). Developing pretend play in children with autism. Autistic Society,

Vol 6(2), 169–179.