Teoria minții ar putea fi văzută ca abilitatea de a raționa despre gândurile, sentimentele și intențiile personale și ale celorlalți. Indivizii cu tulburare de spectru autist, în general, au performanțe slabe în comparație cu covârstinii la teste concepute nu numai pentru a evalua capacitatea lor de a atribui credințe false, ci și pentru a deduce credințele și emoțiile altora într-o varietate de contexte sociale și situaționale. Din această perspectivă, Teoria minții reprezintă un deficit fundamental care stă la baza tulburărilor sociale, comportamentale și comunicative caracteristice tulburării de spectru autist.

În ciuda importanței teoretice, experiența sugerează că aceasta este rar avută în vedere în procesele de luare a deciziilor în legătură cu sănătatea și educația persoanelor cu tulburare de spectru autist (de exemplu, atunci când se dezvoltă obiective pentru terapie, se elaborează planuri individuale de educație sau se selectează rezultate măsurabile). Teoria minții reprezintă o gamă de abilități inerente dezvoltării înțelegerii sociale, fiind o construcție largă și cu multe fațete.

Alte construcții pot fi incluse în Teoria minții sau sunt strâns legate de aceasta. Acestea includ capacitatea de a folosi sau de a înțelege falsele credințe, capacitatea de a se preface, dorința și intenția, distincțiile dintre aparență – realitate și mental – fizic, recunoașterea afectelor și cauzele emoțiilor, noțiunea că a vedea duce la cunoaștere, gândirea pe mai multe paliere (de exemplu, înțelegerea a ceea ce crede Teo că gândește Iulia), adoptarea perspectivei vizuale a celuilalt, empatia și înțelegerea. La această listă ar trebui adăugate aprecierea umorului, cunoașterea legăturilor dintre trăsături și comportament, înțelegerea utilizărilor metaforice și neliterale ale limbajului, distincția dintre minciuni și glume și capacitatea de a se angaja în raționamente morale.

Deoarece variația individuală caracteristică a spectrului autismului depășește cu mult variația legată de vârstă, dezvoltarea Teoriei minții în tulburarea de spectru autist nu este legată de vârstele cronologice, ci mai degrabă este diferențiată de-a lungul dimensiunilor abilităților simple, de bază, ce apar relativ repede in viață, și a abilităților complexe, avansate, ce apar mai târziu.

 

Psiholog

Andreea Fundăneanu